Home

Primesc, pe mail şi pe Facebook, întrebări referitoare la lucrările noastre despre evoluţionism. Grupez, aici, o parte din aceste lucrări, cu promisiunea că pe viitor vom realiza şi un site dedicat cuprinzând o nouă şi lungă serie de argumente ştiinţifice în contra teoriei evoluţiei biologice. Ce vă putem pune la dispoziţie, deocamdată:

  1. Un articol privind aspecte epistemologice ale problemei (şi reprezentând o punere în temă asupra poziţiei noastre);
  2. O carte conţinând apologia împotriva evoluţionismului ca erezie;
  3. Textul uneia dintre cărţile noastre mai vechi, conţinând o serie de argumente ştiinţifice care contestă veridicitatea ipotezei conform căreia fiinţele vii au evoluat.

1) Iftime O., Iftime Al., Evoluţionism. Creaţionism ştiinţific. Antievoluţionism, Sinapsa III/2008, p. 67-78, disponibil la https://sites.google.com/site/oiftime/evolutionism.creationismstiintific.antie

Un extras din acest articol:

Antievoluţionismul a fost numit, în chip pleonastic, şi „antievoluţionism ştiinţific”. Ceea ce, până la urmă, n-a fost cu totul rău, arătându-se, astfel, o dată în plus, printr-un nume de sine stătător care conţine, însă, şi pe „ştiinţific” faptul că este ceva diferit de specia zisă „creaţionism ştiinţific”, cu care unii îl confundă.

Elementul de compunere anti- nu trebuie să ducă cu gândul la bătălii sângeroase, ci la simpla şi deloc belicoasa idee de împotrivire la nivel de argument. Munca celui care se ocupă de antievoluţionism constă în a aduce contraargumente ştiinţifice în faţa argumentelor pe care evoluţioniştii le aduc în sprijinul teoriei lor. S-ar fi putut numi şi contraevoluţionism, mai puţin contează, ideea care trebuie reţinută este cea de opoziţie de argumente în cadrul domeniului de care aparţine teoria evoluţiei biologice. Teoria evoluţiei biologice s-a încercat a fi susţinută cu diverse elemente din biologie, şi tot pe baza unor elemente din biologie poate şi este cazul să fie combătută, pentru a nu se ajunge la non-sensuri ştiinţifice sau religioase.

Demersul antievoluţionist este independent de religie. El se raportează la ştiinţă, la mijloacele logicii comune şi la necesitatea coerenţei interne a domeniului biologiei. Cel care se ocupă de antievoluţionism face o muncă ştiinţifică. „Antievoluţionist” este un termen impropriu, dacă este folosit într-un sens filozofic sau chiar religios. Antievoluţionismul nu este o ideologie, nu este o filozofie şi cu atât mai puţin o religie sau parte din vreuna. „Antievoluţionist” se opune lui „evoluţionist” strict în spaţiul ştiinţific, unde şi numai unde îşi are locul acest tip de confruntare.

Semnatarii acestui articol, spre exemplu, nu sunt „antievoluţionişti”, ca şi categorie spirituală, ci creştini ortodocşi. De profesie suntem biologi, şi, ca biologi antievoluţionişti, combatem, cu argumente ştiinţifice, o teorie din spaţiul ştiinţei. Credinţa noastră în Dumnezeu Creatorul nu are de a face cu condiţia de antievoluţionişti, ci cu cea de ortodocşi. Mărturisim pe Dumnezeu Creatorul nu prin argumentaţia ştiinţifică antievoluţionistă, ci prin Crez. Prin munca antievoluţionistă ne opunem unei teorii pe care o considerăm eronată sub aspect ştiinţific, neîncercând, sub nicio formă, să scormonim tainele dumnezeieşti, pe parcursul investigaţiei noastre asupra viului.

Da, teoria evoluţiei a fost folosită ca piatră de poticnire pentru dezrădăcinarea credinţei, dar aceasta tocmai datorită nefericitei (mai mult sau mai puţin voitei) confuzii din mintea unora, care s-au grăbit să-şi „întemeieze” în mod „ştiinţific” opţiunile metafizice. Antievoluţionistul combate uriaşa eroare ştiinţifică pe care o reprezintă aşa-zisa demonstraţie a ipotezei evoluţiei biologice şi nimic nu-l împiedică să comenteze şi aspectele sociale conexe ideologizării acestei ipoteze, de tipul nazismului sau al ateismului ştiinţific comunist. Aceasta n-o mai face, însă, ca biolog, ci ca şi observator conştient pur şi simplu.

Complexitatea delicată a unei astfel de poziţii este, uneori, dificil de perceput, motiv pentru care biologul ortodox antievoluţionist poate ajunge să fie certat cum că ar fi „antiştiinţific” fiindcă şi-a afirmat credinţa în Hristos în cadrul aceleiaşi întâlniri unde a adus şi argumente antievoluţioniste sau, dimpotrivă, privit cu îndoială de către credincioşi, atunci când spune că el nu este „creaţionist”, ci antievoluţionist. Spre sperata defrişare a acestui hăţiş de confuzii şi prevenire a unor (noi) situaţii de gen s-a scris articolul de faţă.

2) Iftime O., Iftime Al., Evoluţionismul şi Ortodoxia, Ed. Egumeniţa, 2009:

Linkez fişierul “manuscris” (sperăm într-o reeditare, în curând; se mai pot, de altfel, găsi exemplare din ediţia din 2009, din câte ştiu): Iftime Evolutionismul si ortodoxia

Iată un extras conţinând motivaţia (în fapt teza centrală) şi cuprinsul cărţii:

Această lucrare a fost scrisă cu scopul de a demonstra că evoluţionismul este incompatibil cu ortodoxia, dat fiind că: Dacă ar exista evoluţie, n-ar mai exista o fire omenească deplină şi mereu aceeaşi, la toţi oamenii şi în toate vremurile, pe care Dumnezeu Fiul să o fi luat  pentru mântuirea noastră. Aşadar, acceptarea evoluţionismului înseamnă negarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. A susţine că există evoluţie înseamnă a nega faptul că Hristos este Dumnezeu şi Om deplin.

Cuprins

Despre scopul şi structura lucrării

Secţiunea întâia. Texte patristice (din scrierile Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Fotie cel Mare) care neagă, direct sau indirect, transformismul, adică teoria despre posibilitatea de schimbare a unei specii în alta

Secţiunea a doua. Argumentaţia logică împotriva adoptării teoriei evoluţiei biologice de către creştinii ortodocşi

Cartea a fost tradusă şi în limba greacă (Οανα Ιφτιμε, Αλεξανδρου Ιφτιμε, Η Θεωρια Της Βιολογικης Εξελιξης Και Η Ορθοδοξια, Ορθοδοξος Κυψελη, Θεσσαλονίκη, 2013)– pentru cine ştie limba, o prezentare a cărţii, conţinând şi un link la un cuvânt al pr. Theodoros Zisis despre ea la: http://www.egolpion.net/exelixi_iftime.el.aspx

3) Iftime O., Introducere în antievoluţionismul ştiinţific, Ed. Anastasia, 2003: http://ro.scribd.com/doc/123151606/INTRODUCERE-IN-ANTIEVOLUTIONISMUL-%C5%9ETIIN%C5%A2IFIC  (nu am postat-o eu pe scribd, dar spun „mersi”; dat fiind că s-a epuizat demult, interesele editorului nu mai sunt afectate).

Introducerea este un (lung) eseu care, pe lângă comentariile mele (adesea în stil de haz de necaz) despre câte în lună şi în stele, glosate pe marginea consecinţelor asumării forţate şi inutile a materialismului, ca ipoteză de lucru, de către oamenii de ştiinţă, conţine şi o serie de argumente ştiinţifice împotriva teoriei evoluţiei biologice.

Pe post de prezentare a Introducerii, linkez o recenzie apărută în diaspora care rezumă, aş spune, destul de bine conţinutul şi intenţia cărţii (mă rog, mai puţin acolo unde vorbeşte despre „un creaţionism militant”): http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Un%20biolog%20despre%20antievolutionism%20de%20Claudiu%20Popescu.htm

Lectură plăcută, sau măcar utilă! Sau invers…

Advertisements

24 thoughts on “Despre evoluţionism, ca teorie neştiinţifică şi ca erezie

  1. In ziua de azi stiinta a ajuns religie si religia stiinta.
    Daca nu spui ce spune meinstrimul (sic!) (indiferent ca e vorba de incalzirea globala, teoria evolutiei, teoria big-bangului, Steven Hawking) esti eretic, numai bun de ars pe rug.
    Pe de alta parte, theologhia se studiaza ca orice alta stiinta in Universitate, cu diploma de licentiat in regula. Chit ca majoritatea sunt acolo numai si numai pentru diploma.
    Nici nu stii daca sa razi sau sa plangi.

    Like

  2. Doamne ajuta!

    In privinta cartii “Evolutionismul si ortodoxia”, link-ul duce la un extras de 14 pagini. Ati putea posta si cartea integrala?

    In ce priveste cartea “Introducere in antievolutionismul stiintific” vreau sa spun ca o am in format tiparit si o citesc. Consider ca este o carte foarte buna.
    Dumneavoastra ce stiti?
    Ce posibilitati si ce sanse sunt sa o mai gasim in format tiparit?
    Ce posibilitati si ce sanse sunt ca sa o vedem reeditata? Reeditarea ei o poate face doar Sorin Dumitrescu sau si Dumneavoastra. Exista vreo sansa sa o vedem reeditata/retiparita?

    Avand in vedere ca a trecut ceva timp din 2003 pana acum, v-ati gandit s-o completati cu noi comentarii ale unor noi teorii, cercetari si descoperiri/inventii in domeniul evolutionismului?

    In ce priveste formatul electronic al “Introducerii…”, descarcarea de pe scribd se face anevoios. Doritorii trebuie s-o cumpere de acolo sau sa-si faca un cont, daca nu au, si sa incarce mai intai ceva… E destul de complicat. Ar fi mult mai util daca ar exista, pe blogul Dumneavoastra sau in alta parte un link direct spre pdf-ul cu pricina.

    Like

    • Buna seara. Nu pot posta integral “Evolutionismul si ortodoxia”. Cred, insa, ca se mai gaseste de cumparat. Drepturile asupra “Introducerii” le detine editorul, nu o pot reedita eu. Nu am postat eu copia electronica pe scribd si o recomand numai in ideea ca, tirajul fiind epuizat demult nu mai afecteaza drepturile editorului. Apropo de o actualizare a “Introducerii”, avem deja un cartoi care colecteaza continuu date recente si care va deveni, candva, un site. Cand, este alta poveste, deocamdata ne-am luat o pauza de la orice activitate, cu exceptia celor legate de ocupatiile de baza. Nici de blog nu ma mai ocup, decat in mod exceptional.

      Like

      • Deci inteleg ca o reeditare a “Introducerii…” este cu totul improbabila, asta pentru ca “Anastasia” a dat faliment de mult timp iar Dl. Sorin Dumitrescu are, probabil, alte prioritati…
        Pacat! Era o carte intradevar buna. 😦

        “Cartoiul” cu pricina exista in manuscris? Un site dedicat subiectului ar fi foarte bun insa n-ar trebui sa inlocuiasca tiparul. In acest sens pot sa inteleg ca acel “cartoi” va fi candva tiparit?

        Stiu ca nu duceti lipsa de idei si de proiecte. La capitolul “timp” stati, probabil, mai rau. Indraznesc, totusi, sa va mai dau o idee. Ar fi nemaipomenita o colaborare cu cineva care se pricepe sa faca niste animatii computerizate care sa ilustreze ideile prezentate in “Introducere…” si nu numai. As da unexemplu in acest sens:

        Like

      • Cartoiul trebuia sa apara in “anul Darwin”, in versiunea de atunci, dar neseriozitatea editorului a impiedicat sa se intample aceasta. Oricum, colecteaza continuu date. Nu am de unde sti daca va fi tiparit. Site-ul macar ni-l putem face singuri, fara a mai depinde de terti. Doar ca, dupa cum spuneam, pentru o vreme nu ne mai ocupam de aceste subiecte.
        Multumesc pentru sugestie. Si mie mi se pare o idee f buna, utilizarea animatiilor, le folosesc in predare (inclusiv un film din care s-a clipat si pentru montajul la care mi-ati dat Dvs link-ul). Cand vom reveni la lucru pe tema criticii teoriei evolutiei vom posta diverse materiale, de diferite tipuri, nu numai texte, in orice caz.

        Like

      • Imi cer scuze, am avut in minte un soi de bucla in anacronic, atunci cand v-am spus ca nu pot posta integral “Evolutionismul si ortodoxia”- m-am raportat, in mod absurd, la situatia de pana acum ceva vreme, in care drepturile nu revenisera la noi.
        La ora actuala, link-ul nu duce la un extras, ci la textul integral- are, intr-adevar, 14 pagini, in A4. Tiparita este o carticica pe format mic.

        Like

  3. Sa inteleg ca – intr-un viitor nedeterminat – o veti posta integral?

    Oricum, asteptarea cea mare o constituie “cartoiul”…

    Stiiti, totusi de unde as putea face rost de o “Introducere…” tiparita – la un pret rezonabil? Pe okazii am vazut una la un pret exagerat – 39 lei (fara transport, probabil).

    Like

    • “Evolutionismul si ortodoxia”, text integral, se găseşte postat în locaţia la care vă duce link-ul de pe blog (https://oanaiftime.files.wordpress.com/2014/08/iftime-evolutionismul-si-ortodoxia.pdf). Asta vă spuneam, mai sus- acolo nu este un extras de 14 pagini, ci textul integral, care atâtea pagini are, în format A4. Am încurcat eu lucrurile, când v-am spus că nu o pot posta. Pur şi simplu mi-a ieşit din minte că nu demult drepturile au revenit asupra noastră şi am putut posta la liber textul integral. Nu mă mai ocup de aceste chestiuni, am multe altele pe cap şi se întâmplă să îmi iasă din minte cu totul care este situaţia în care am lăsat una sau alta din vechile “treburi”.
      Îmi pare rău, nu ştiu unde s-ar găsi “Introducerea” la un preţ rezonabil. Mai căutaţi prin anticariate, poate o găsiţi undeva de unde să o cumpăraţi direct, fără o expediere costisitoare.

      Like

  4. Am o nedumerire mare de tot:
    De ce este omul vertebrat? De ce este mamifer cu placenta? De ce este eucariot? De ce avem exact 2 ochi, ca toate mamiferele?
    De ce mancam, cand puteam sa ne hranim cu…nimic. Ca doar Dumnezeu poate sa faca cum vrea. De ce ne inmultim prin sex, cand putea sa fie orice altceva?

    Stiti, eu fac desene animate. Deci stiu cum e sa creezi ce te taie capul. Daca azi fac un monstru de 4 etaje si maine un licuric cu 13 ochi, pot sa fac asta, nu sunt obligat sa folosesc aceleasi tehnici sau programe. Pot sa ma gandesc la anatomia lor in deplina libertate, deci monstrul de 4 etaje poate fi sustinut de nenumarate feluri, nu doar prin coloana vertebrala.

    Daca teoria evolutiei este falsa, de ce exista diferitele relatii intre toate vietatile de pe pamant? De ce teoria evolutiei ofera un raspuns bun la aceste asemanari?
    Culmea, raspunsul este chiar verificabil, ca doar avem si diferitele tranzitii.
    Ce model alternativ este?

    Like

    • La aceste întrebări nu vă pot răspunde eu, căci nu eu le-am făcut astfel 🙂 Dpv teologic, pot spune doar că Dumnezeu a făcut lumea aşa cum a dorit, aşa cum a binevoit, aşa cum I-a bineplăcut. Tocmai fiindcă este stăpânul tuturor posibilităţilor şi nu are cine sau ce să-L constrângă.
      Care este, însă, problema, cu toate acestea – că suntem eucariote, placentare, mâncăm, ne înmulţim sexuat, ş.a.m.d.? De ce nu astfel?
      Aţi spus că puteţi crea desenele după cum doriţi. Aceasta, la modul generic, logic vorbind, include şi posibilitatea de a face astfel încât unele dintre creaţiile Dvs. să aibă asemănări, între ele. Ei, şi? Prezenţa unor astfel de asemănări v-ar afecta, în vreun fel, calitatea de creator, respectiv relaţia de creator, cu cele ieşite din mâna Dvs.?
      Ca om de ştiinţă, pot doar să constat asemănările. Pot, desigur, şi emite ipoteza că sunt similare fiindcă se trag unele din altele. Odată, însă, ce ipoteza nu se validează, ar fi cazul să o abandonez. Or, ipoteza că sunt similare fiindcă au evoluat unele din altele nu se validează, se încurcă în datele din lumea reală- în biologia speciilor, în date furnizate de alte ştiinţe, în logică, ş.a.m.d. În aceste condiţii, a continua să mă încăpăţânez în a susţine că ipoteza cu pricina este validă nu mai este ştiinţă, ci orice altceva – speculaţie, filozofie, SF, ideologie – nu ştiinţă, în orice caz.
      Nu, nu există serii tranziţionale. Se porneşte de la postulatul evoluţionist şi se completează descoperirile paleontologice cu speculaţii, în sensul impus de postularea evoluţiei speciilor. A se observa reconstituirile paleontologice „imaginative” (pornite de la elemente total insuficiente pentru a estima constituţia şi aspectul organismului viu), cu revizuiri ulterioare, reîncadrările unor specii fosile, plimbate din „serie” în „serie”, grup în grup, „descendenţi” care îşi precedă, cf. cronologiei folosite în acelaşi sistem, „strămoşii”, ş.a.m.d. Câte ceva despre acestea se găseşte în eseul apărut la Anastasia (vezi mai sus în postare) şi se va găsi pe larg într-un alt material, viitor.

      Like

  5. “Dpv teologic, pot spune doar că Dumnezeu a făcut lumea aşa cum a dorit, ”
    Ce legatura are teologie cu anatomia/biologia? In plus, sa ridicati in umeri nu ma ajuta absolut deloc. De exemplu, cand fac imaginea finala, poate ma intereseaza de ce e cerul albastru. Raspunsul dumneavoastra “Asa a facut Dumnezeu” e complet inutil, pe cand raspunsul “difuzia Reylight” cu formulele respective imi dau posibilitatea sa simulez atmosfera cu mai mult metan sau amoniac.
    Exact la fel este si cu anatomia. Am nevoie sa inteleg de ce o fiinta este intr-un anume fel si pana acum teoria evolutiei imi ofera un model bun, pe cand “asa a facut Dumnezeu” este complet inutil.

    “Prezenţa unor astfel de asemănări v-ar afecta, în vreun fel, calitatea de creator, respectiv relaţia de creator, cu cele ieşite din mâna Dvs.?”

    Cu siguranta ar arata ca sunt limitat sau am constrangeri.
    Probabil, as fi inventat omul fara alte nevoi, decat curiozitatea. Eu ca si creator as fi fost fortat sa largesc constant lumea in care traiesc oamenii si ar fi un fel de competitie eterna de descoperire.
    Din start as fi mult mai bun si mult mai intelept decat zeul tau fiindca as opri din start posibilitatea de razboaie sau competitia pentru resurse.
    Sigur ca pot sa fac personaje similare, chiar in structura care sa simuleze evolutia, la fel ca in realitate – cum au facut pt filmul Avatar, dar deciziile trebuie justificate.

    ” Odată, însă, ce ipoteza nu se validează, ar fi cazul să o abandonez”
    Bine, sa zicem ca teoria evolutiei este o minciuna, cu toate ca nici un tetrapod nu o sa aiba ochi de insecta, nici un mamifer nu o sa aiba gaura in partea temporala a craniului, nici un sarpe nu o sa aiba pene, toate mamiferele o sa fie vertebrate…da…e foarte ciudata structura asta rigida de arbore…
    Bun. Deci doar mi se pare.
    Asta nu inseamna ca se valideaza creationismul, nu-i asa? Inca mai este nevoie de dovezi ca exista cel putin un zeu si a creeat cel putin o lume. O sa am nevoie de un model util, nu fraza “asa a facut Dumnezeu”
    Si daca tot suntem la capitlul acesta, sunteti gata sa abandonati ipoteza creatiei, daca nu se valideaza? Sunt tare curios daca sunteti la fel de exigenta in priviinta dovezilor petru creatie, cum sunteti pentru evolutie.

    Like

  6. De ce a crea entităţi care se aseamănă arată limitare? Aş dori un argument (nu o decizie personală, fără vreo bază argumentabilă, de genul “aşa am hotărât eu, cutare, a crea entităţi cu asemănări arată limitare”). Discutăm, aici, despre capacitatea de a crea, însoţită de voinţă – creez aşa cum doresc. De unde reiese limitarea?

    Nu se pune problema unor “dovezi ale creaţiei”. Creaţia ţine de credinţă, nu de ştiinţă, ceea ce se referă la creaţie ţine de cunoaşterea apofatică. Ideea de creaţie este un dat al credinţei, pe care îl însuseşti, sau nu, în virtutea libertăţii personale de a alege. Aderi (sau nu) la credinţa în Dumnezeu, aderi (sau nu) la ideea că Dumnezeu a creat lumea, idee pe care o consideri revelată, adică un dat supranatural (sau nu), ş.a.m.d.

    De altfel, dacă existenţa lui Dumnezeu se arăta raţiunii umane la stilul 1+1 = 2 nu mai discutam despre alegere, ci despre o evidenţă vârâtă pe gâtul omului şi la care, dacă nu aderi, devine limpede că eşti bun de balamuc, precum cei care spun că albul este negru, sau că ninge când afară sunt 40 de grade. Or, Dumnezeu nu Se impune nimănui, este discret şi respect libertatea de a alege a omului, care poate să Îl aleagă pe El, sau nu, ş.a.m.d. Dar asta este altă discuţie, şi nu am de gând să o port aici şi acum.

    Critica ştiinţifică a teoriei evoluţiei ţine de ştiinţă, de cunoaşterea catafatică, de date despre cum este lumea, nu despre dacă este creată (sau nu), ori despre cine a creat-o (sau nu).

    La ortodocşi, domeniile nu se amestecă. Le amestecă diverse curente occidentale, care nu deosebesc tipurile de cunoaştere şi căile de acces la ele, compunând o varză din toate şi invalidând linii de argumentaţie prin amestecarea tipurilor de argumente.
    “Creaţioniştii” adesea pică în stupid şi ridicol, cu “argumentele” “creaţioniste”. Creaţionismul este un curent la fel de ideologic şi de incoerent precum evoluţionismul. Iar creaţioniştii pică în capcana clasică, ce înghite pe mulţi lipsiţi de logică şi înţelegerea unor aspecte elementare, precum cel că supranaturalul nu se “investighează” cu mijloacele naturalului, şi reciproca. Cei care au ambiţia de a demonstra ştiinţific actul creaţiei divine, şi, de ce nu, existenţa unui Creator, respectiv adepţii materialismului ştiinţific, porniţi să demonstreze contrariul sunt o apă şi un pământ, la bază – produsul unei erori majore de perspectivă, care adună mere cu pere.

    Noi criticăm dpv ştiinţific teoria evoluţiei, pornind nu de la operele creaţioniştilor, ci de la literatura ştiinţifică, folosind argumente din domeniul biologiei şi altor ştiinţe. Aparte, independent de asta comentăm teologic (recurgând la mijloace specifice) ipoteza că fiinţele ar fi evoluat. Sunt chestiuni distincte şi nu se amestecă. Dacă, înainte de a iniţia această discuţie, aţi fi citit materialele prezentate în postare, aţi fi înţeles asta. – Desigur, dacă nu aderaţi şi Dvs. la o ideologie, pur şi simplu, caz în care cel mai probabil că orice argument este zadarnic.

    În general, nu văd rostul acestei discuţii, dacă nu aţi citit ceea ce am scris, ci doar aţi venit aici să enunţaţi ideile la care aderaţi, ori lucruri ştiute după ureche. Materialele noastre se adresează celor care au răbdarea şi interesul de a urmări linii de argumentaţie şi de a argumenta, la rândul lor, coerent. Şi nici nu obişnuiesc să reiau ceea ce am scris, deja, în ele, în discuţii individuale. Simplă chestiune de common sense şi eficienţă – am muncit, deja, o dată, pentru a sintetiza nişte lucruri şi a le pune la dispoziţia cui este, realmente, interesat de subiect şi dispus să invesească şi el un minim efort, pentru a citi.

    Like

  7. Iar apropo de competiţie, războaie, ş.a.m.d., sunt tocmai rezultatul manifestării către rău a libertăţii de alegere a omului, pornit să îi dea aproapelui în cap, de dragul unor bunuri materiale, din orgoliu, etc.

    Probabil că veţi spune că Dumnezeu trebuia să ne creeze ca pe nişte roboţei, programaţi, lipsiţi de libertate. OK. În lumea reală, însă, lucrurile stau cum stau, şi avem, se poate spune… părerea Lui manifestă, despre cum trebuia să fie lumea, contra părerii Dvs, pur retorică şi care aşa va rămâne.

    Până una, alta, indiferent cine îşi dă cu părerea, avem libertatea, dimpreună cu răspunderea care însoţeşte fiecare alegere. De ce lucrurile stau aşa, şi nu altminteri? Depinde pe cine întrebi. – Dacă întrebi pe un ortodox, îţi va spune că deoarece Dumnezeu a creat omul ca pe o fiinţă specială, pe care a respectat-o enorm şi o respectă în continuare, nu ca pe un sclav decerebrat. O fiinţă care să se bucure dimpreună cu El, pe vecie şi care, liberă fiind, poate alege altfel, poate face răul şi se alătura răului.

    Dacă eşti sau nu mulţumit de răspuns şi aderi, sau nu, la el, este, ca întotdeauna, libera ta alegere.

    Like

  8. De ce a crea entităţi care se aseamănă arată limitare?
    Desigur, cineva care creeaza are chiar si aceasta optiune. Am avut un coleg, care desena numai femei ultra sexualizate. Limitarea si lipsa de talent real era clara, ca in momentul in care trebuia sa deseneze nave spatiale, sau barbati sau copii, nu prea se descurca. Pare ca zeul vostru era cam incompetent, ca si colegul meu.
    Si daca vrei ca viata sa fie ceva diferita, de ce ai folosi elementele care exista deja?(Carbon, hidrogen, nitrogen…) Daca omul nu este animal, cum de este vertebrat? Cum se face ca are hemoglobina?
    Daca spuneti ca “asa a vrut”, atunci am mai zis…in domeniul meu absolut totul trebuie justificat.

    Mai exact cand ati criticat din punct de vedere stiintific? Nu aduceti nici un model nou care sa imbunatateasca intelegerea realitatii, in schimb faceti exact ce fac si cei care sustin ca pamantul e plat: va luati de particularitati si o disecati si o rastalmaciti pana cand pare sa reiasa ceea ce urmariti. S-a scris despre pamantul plat mult de tot, s-au facut observatii care sa sustina ideea. Nu vad nici o diferenta intre ce faceti dumneavoastra si ce fac aia.

    Intreaga carte a dumneavoastra as rezuma cu fraza “mi se pare prea complicat, au fost niste greseli in trecut, oricum e conspiratie, asa ca evolutia este eroare”. Nicaieri nu am vazut nici o explicatie de ce nu ar putea fi ceva adevarat, doar ati mentionat ca “nu poate fi asa cum zic materialistii aia rai si mincinosi”.
    Astept cu nerabdare partea stiintifica, dar nu am vazut nimic pana acum. Cum ziceam, este nevoie de un model util, chiar daca e doar o aproximare cu erori. Astea se pot regla in viitor. Si daca puneti 80 de pagini despre ortodoxie, atunci din start nu mai aveti dreptul sa spuneti ca ar fi stiintifica, sau ca nu amestecati lucrurile.

    “dacă existenţa lui Dumnezeu se arăta raţiunii umane la stilul 1+1 = 2 nu mai discutam despre alegere, ci despre o evidenţă vârâtă pe gâtul omului ”
    Mie imi pasa numai ceea ce este real, asa ca nu am de ales in nici o “credinta” de-a mea. Normal, acum 500 de ani as fi respins radioactivitatea si mi-as fi schimbat parerea imediat dupa ce ar fi fost dovedita.

    “Aşadar, acceptarea evoluţionismului înseamnă negarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. ”
    Suntem de acord: teoria evolutiei este incompatibila cu majoritatea religiilor, si toate miturile de creatie. In cazul acesta nu ar fi normal sa fiti la fel de exigenta cu afirmatiile ortodocsilor? Mi se pare deosebit de nesincer sa acceptati instant afirmatiile ortodoxe (“ca e dat al credintei”), dar sa fiti exigenta numai cu cele care contrazic – chiar sa va mandriti cu asta! Cum as putea sa am incredere intr-o persoana ca dumneavoastra? Care e pornita sa-si pastreze “credintele” existente cu orice pret, in loc sa verifice?
    Am tot repetat: accept teoria evolutiei pentru ca ofera un model util, pe cand creationistii doar ridica din umeri “asa a facut Dumnezeu”. Si desigur, degeaba cer dovezi masurabile la asa ceva, ca mi se tranteste “a, pai asta e altceva, e credinta, asta nu verifici, nu pui la indoiala”. Chiar e asa mult sa cer niste dovezi macar la fel de incomplete ca si pt evolutie?

    Like

    • Nu amestecăm tipurile de argumente. Nu justificăm Scriptura cu “argumente” “ştiinţifice”, precum creaţioniştii, şi reciproca. În rest, comentez pe ce teme ce vreau, într-un eseu (specie literară dedicată). – Iar dacă o problemă este complexă, cu variate implicaţii, care trec dincolo de ştiinţă, teologie, etc. (d. ex. au multiplu impact social), cu atât mai mult. Şi nimeni şi nimic nu mă poate împiedica să comentez, în general, într-un eseu, despre orice am chef şi la ce nivel doresc- raţional, sentimental, whatever.

      Dar, dacă nu v-au fost clare aceste aspecte, nu ştiu de ce mai stăm de vorbă, fiindcă este evident că nu ne înţelegem, în aceeaşi limbă. Discutăm în paralel.

      A se observa, de altfel, şi “rezumatul” pe care îl faceţi materialelor noastre… Doar o nouă dovadă de… aplecare asupra informaţiei?… bunăvoinţă?… obiectivitate?… (nu ştiu ce scârţâie, de fapt…toate acestea, numai unul sau două aspecte, din trei?) din partea Dvs. Chiar mă distrează să le aprob intrarea, aici. De ce? Fiindcă, personal, ştiu prea bine că există, în lumea largă, sumedenie de cititori perfect capabili de a citi şi urmări de capul lor, ca să zic aşa, ceea ce scrie într-o carte şi evalua singuri conţinutul acesteia. Cititori pe care comentarii precum ale Dvs. îi vor amuza şi, eventual, ajuta să-şi tragă nişte concluzii şi în privinţa atitudinii “deschise” şi “obiective” a personajelor în sau din genul Dvs., care iniţiază “dialoguri” doar pentru a-şi re-enunţa, ad infinitum, ad nauseam, opţiunea către materialism, în varii prezentări (d. ex., cea sub formă de “nedumeriri existenţiale”).

      Apropo de discutatul în paralel, eu nu am de gând să reiau ceea ce am spus, deja, creând o buclă, după cum procedaţi Dvs. Am mai auzit (citit) şi în comentariile Dvs. precedente exact aceleaşi lucruri. De la infantilismele de genul “zeul-tău” [“cel-mai-prost-ca-mine-geniul-creator”] şi până la recurenta absenţă a unor argumente privind “limitarea” creatorilor care crează altfel decât… consideraţi Dvs. că ar trebui să se creeze (!).

      În general, nu am de gând să mai “discut”, ca să mă aflu în treabă. Dacă mai aveţi ceva de spus, vă voi aproba, desigur, comentariile, însă, în ceea ce mă priveşte, am obosit (deja) să replic la redundanţă şi nu am de gând să o mai fac.

      Like

  9. Nici nu va impiedic din nimic. Din partea mea puteti sa scrieti ce vreti. Nu eu am plasat stacheta asa sus, ci dumneavoastra, cand ati zis ca demersul ar fi “stiintific”. Acuma totul devine un mic eseu? In cazul acesta titlul induce in eroare, nu?
    In ciuda aparentelor – si diferit de dumneavoastra eu chiar sunt obiectiv. Acum am aflat ca pakicetus e doar din cranii si sunt de acord, biologii ar trebui sa termine cu marketingul speculativo artistic. Ma asteptam sa invete lectia de la idiotu de Haekel.
    Observatia mea ramane valabila: afirmati ca evolutia este imposibila, dar nu demonstrati in nici un fel ca intr-adevar ar fi. La fel de nejustificata este si ideea ca scriptura ar fi imuna de “argumente stiintifice” si nici asta nu sustineti cu nimic.
    Si eu sunt la fel de frustrat ca si dumneavoastra, ca doar mi s-a promis o lucrare stiintifica si am citit un mic eseu deosebit de tendentios si subiectiv. Am auzit doar vorbe goale fara justificare, ca scriptura ar fi imuna la orice analiza.
    Intreaga discutie ma asteptam sa-mi schimbe parerea, si a fost un mare “fâs”.
    Despre partea cu creatorul incapabil veti auzi in curand, in alta parte.

    Like

    • După cum spuneam… O luăm de la capăt. Cine a spus „mic eseu” şi a indus, în vreun fel, nuanţa pe care o insinuaţi Dvs.? De ce îmi puneţi vorbe în gură şi, în general, manifestaţi această tendinţă de a deforma, spre susţinerea propriilor prezumţii, orice vă trece prin faţa ochilor? No problem, cititorii blog-ului vor dispune de un “mic” studiu de caz :)))

      Cât despre partea cu creatorul incapabil, am auzit, deja, prea destul. Dvs. aduceţi ca „argument” în favoarea ideii de limitare a creatorului care crează entităţi având similarităţi faptul că… un coleg nu este talentat la a imita natura (!). Asimilaţi posibilitatea de a realiza imitaţii, sau recombinări ale unor elemente din realitate, de către artiştii plastici, cu creaţia de novo, cu înfiinţarea. Comparaţi imaginaţia cu capacitatea de a înfiinţa (!). Din faptul că lumea este într-un anumit fel deduceţi că… Dumnezeu nu o putea face în alt fel (l-aţi testat Dvs., punându-L să creeze lumi după planuri alternative, şi a picat testul, în domeniul “capacitate de a înfiinţa”…). În mod evident nu ştiţi nimic despre teologie (ceea ce se observă cât colo, din comentariile făcute), dar… comentaţi despre teologie. Deformaţi aspecte verificabile de către oricine, pe loc – vezi povestea cu “micul eseu care nu conţine nimic ştiinţific”…

      La aşa stil de analiză şi la aşa logică, şi mai ales atitudine, regret, dar nu mă mai interesează să aud nimic. Mai bine mă duc să discut cu un copil de cinci ani, la care aspectele de confuzie privind categoriile şi cele de fabulaţie cel puţin sunt normale şi, de asemenea, ştiu că va trece peste ele.

      Mergeţi, aşadar, unde ziceaţi că urmează să vă continuaţi dizertaţia despre creatorul incapabil. Aici, reprezentaţia s-a încheiat. Cele bune!

      Like

Comments are closed.