Home

APEL

adresat Domnului Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”

Stimate Domnule Alexandru Florian,

Cu regret am luat cunoştinţă de faptul că aţi solicitat Primăriei Sectorului 2 înlăturarea de pe domeniul public a statuii lui Mircea Vulcănescu, personalitate interbelică şi victimă a genocidului comunist, motivând că acesta a fost condamnat ca şi criminal de război, prin decizia nr. 27/6.02.1948 a secţiei a IX-a Curţii de Apel Bucureşti, iar prin Ordonanţa de urgenţă 31/2002 ridicarea sau menţinerea în locuri publice a unor statui şi plăci comemorative dedicate criminalilor de război este interzisă.

Stimate Domnule Alexandru Florian,

În secolul al XX-lea poporul evreu a trăit o teribilă tragedie, pe care cuvintele nu o pot descrie. Holocaustulcu milioanele sale de victime jertfite unei ideologii inumane, nu a fost, însă, unicul genocid din acest veacNaziştii înşişi au ucis în masă şi alte grupuri decât evreii, iar genocidul comunist a dat un număr de victime apreciat, de către unii autori, la suta de milioane. Desigur, fiecare viaţă luată strigă la cer precum o lume întreagă, iar numărul de victime este nepotrivit să fie comparat. Nu trebuie uitat, însă, faptul că au existat toate aceste genocide.

Poporul român şi-a cunoscut propria tragedie, în cadrul genocidului comunist, a cărui victimă a căzut şi Mircea Vulcănescu. A invoca în chip de argument o decizie a unei Curţi aservite unui regim abuziv, precum acea Curte de Apel care a pronunţat sentinţa „criminalului de război” Mircea Vulcănescu este la fel de absurd precum a invoca drept argumente, într-un context oarecare, admiţându-le, astfel, ca întemeiate, deciziile pe care Germania nazistă le-a dat împotriva evreilor şi altor grupuri vizate pentru exterminare.

Acuzatul Vulcănescu Mircea şi-a pledat nevinovăţia (în interesul adevărului aţi fi putut lectura pledoaria sa, care a fost restituită memoriei colective) în urechile surde ale unei justiţii ideologizate, dedicate reducerii la imposibilitatea de acţiune- şi chiar exterminării- tuturor actualilor şi potenţialilor opozanţi ai puterii politice de la ora aceea, după cum zadarnic şi-au strigat inocenţa şi victimele holocaustului.„Crima” lui Mircea Vulcănescu (funcţionar de carieră) a fost aceea de a fi fost un finanţist strălucit şi un om lucid, de care ţara sa a avut nevoie, într-o perioadă foarte dificilă.

Vă rugăm, aşadar, să vă reconsideraţi poziţia, care, din nefericire, aruncă o tristă umbră asupra tragediei tuturor celor a căror viaţă a fost cerută de regimurile politice care au pătat obrazul umanităţii în cursul veacului precedent.

Vă îndemnăm, în acest context, la un act de reparaţie morală, pe care aţi putea-o aduce sub forma unor scuze publice adresate poporului român şi familiei lui Mircea Vulcănescu, victima de genocid la a cărei memorie s-a atentat, cel mai probabil dintr-o regretabilă scăpare, prin întâmpinarea pe care Institutul pe care îl conduceţi a adresat-o Primăriei Sectorului 2 al Capitalei, sub semnătura Dumneavoastră, în calitate de Director General. Gestul ar putea fi, eventual, făcut în numele întregii Dumneavoastră instituţii, după cum a fost făcută şi întâmpinarea către Primărie.

Nu o dată, persoane fizice sau juridice au prezentat poporului evreu scuze publice, în urma unor sesizări făcute în numele victimelor Holocaustului. În cazul de faţă, considerăm că ar fi adecvat să vă cereţi Dumneavoastră scuze, înaintea memoriei unei victime a unui alt genocid (Mircea Vulcănescu, reprezentat prin rudele sale în viaţă) şi în faţa poporului său (român). Un astfel de gest de reparaţie morală ar fi apreciat ca o firească dovadă de nobleţe şi bună credinţă.

Exprimăm, în încheiere, speranţa că veţi lua în consideraţie apelul nostru, realizând necesitatea şi oportunitatea comiterii gesturilor pe care vi le propunem.

Cu cele mai bune urări,

Subsemnaţii:

______________________________________________________________________________________________________

Pentru a semna apelul, accesaţi: http://www.petitieonline.com/apel_ctre_dir_e_wiesel_ref_la_statuia_lui_m_vulcnescu

Atenţie, odată ce aţi semnat, veţi primi, de la Petitieonline.com, un e-mail prin care vi se va solicita confirmarea semnăturii (căutaţi în spam, dacă nu apare în inbox). Urmaţi instrucţiunea simplă cuprinsă în acest e-mail (de a da click pe un link) pentru ca semnătura Dvs. să fie adăugată printre celelalte.

Advertisements

10 thoughts on “Apel către Directorul Institutului “Elie Wiesel” referitor la “chestiunea statuii lui M. Vulcănescu”

  1. Reblogged this on Ortodoxie Traditionalista si Teologie Patristica and commented:
    De holocaustul crestin din timpul comunismului nu mai vorbeste nimeni. Pe langa asta, Mircea Vulcanescu nu e doar un sfant mucenic, ci si un monument al culturii din perioada interbelica. Rusine tuturor celor care-l numesc “criminal de razboi”! Rusine si unor evrei care vor sa-si impuna intr-un astfel de mod punctul de vedere. Vorbim de “antisemitism”, dar de “anti-romanism” pe cand?

    Like

  2. Draga AndreiD, dragi cititori,

    Nimeni nu-si poate impune punctul de vedere fara acceptul exprimat sau tacit (dupa cum se întâmpla adesea) al celor din jur. Cei care comit acte de nedreptate, de care uneori au devenit mai mult sau mai putin constienti, sunt si produse sociale. Isi fac alegerile nepotrivite, dar nici ceilalti nu ii ajuta sa nu se comporte intr-un mod inadecvat. Nu le atrag atentia, nu-i indrepteaza, ii lasa sa creada, daca nu prin aprobare expresa, atunci prin tacere, ca ceea ce fac nu reprezinta o problema. Vrem sa nu se mai întâmple astfel de lucruri, sa luam atitudine, spre folosul tuturor!

    Le multumesc celor care au promovat apelul nostru, dar sper ca promovarea sa fie, pe cat de mult, însotita si de semnături.

    Da, Mircea Vulcanescu este sfânt mucenic (si personal il pomenesc zilnic astfel, între sfinți), dar aici nu despre asta este vorba, punctual, ci despre o chestiune de principiu mai larga. Oricine ar fi fost si nu trebuia tratat astfel, acuzat încă o data pe nedrept, in acest mod pe care eu, cel putin, il gasesc de-a dreptul halucinant. Sa se invoce, de catre reprezentanti ai victimelor unui genocid, acte emise in fals istoric, de catre o justitie care a furnizat victime altui genocid!

    Într-adevăr, însă, daca adăugăm si faptul ca Mircea Vulcanescu a fost un om despre care vorbesc faptele sale, evocate de către diverşi martori, precum si scrierile proprii, ca despre o personalitate ale carei trasaturi fundamentale au fost echilibrul si buna cuviinta, dedicatia pentru dreptate, cu atat mai nepotrivit este ceea ce s-a facut de catre Dl Alexandru Florian şi instituţia Dumnealui. Ca notă specială, la caz, a se vedea mărturia lui Reichman-Somuz, din volumul lui Marin Diaconu, Mircea Vulcanescu. Profil spiritual, Ed. Eminescu, citată la http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/20/evocare-mircea-vulcanescu-i-interviu-inedit-cu-mariuca-vulcanescu-fiica-filosofului-video-blandul-si-demnul-martir-care-ii-plangea-pe-temniceri/ Căutaţi în pagină Flancaţi de colegii creştini şi poliţişti, am putut scăpa nevătămaţi şi veţi găsi mărturia, despre cum M. Vulcănescu şi alţii şi-au apărat colegii evrei de nişte agresori.

    [Cititi mai multe, pe http://www.razbointrucuvant.ro, despre Mircea Vulcănescu, cel acuzat ca ar fi fost “criminal”!]

    Sper sincer ca acest apel sa coalizeze cat mai multe persoane, intr-un gest nu justitiar, ci pur si simplu de bun simt- pe noi, care sustinem apelul, dar si pe Dl Alexandru Florian si pe colegii Dumnealui. Nedreptatea nu se repara cu nedreptate, iar asta stie si asuma orice om de onoare, indiferent de etnie, religie, rasa, s.a.m.d.

    Like

    • ne aminteteste ioan ianolide…. despre iudaizarea lumii…..doar ei sunt victime, doar ei sunt cei alesi…. DOAR EI….. se vad toate . acest demers este absolut necesar si trebuie sa continue. sa ne aparam si cinstim martirii…. deveniti Sfantii neamului noastru.

      Like

  3. Problema e pusă greşit. Dl. Alexandru Florian a îndeplinit o simplă formalitate, fără nimic personal la adresa lui Mircea Vulcănescu. Calea de atac ar fi aceea de desfiinţare a deciziei nr. 27/6.02.1948 a secţiei a IX-a Curţii de Apel Bucureşti, în partea ce-l priveşte pe Mircea Vulcănescu. Atâta vreme cât aceasta este în vigoare, produce efecte şi, conform ei, Mircea Vulcănescu este criminal de război, formal, legal în toate felurile. Abia după desfiinţarea acesteia demersurile către diverse organisme, fie naţionale, fie internaţionale, îşi au rostul. Părerea mea.

    Like

    • Dintr-un punct de vedere legal(ist), aşa este, hotărârea aceea este, încă, în vigoare şi produce efecte. Tradițional, însă, este, s-ar zice: 1) a nu pica în ridicol, invocând decizii date în stare viciantă, despre care există suspiciuni întemeiate că ar fi condus la nerespectarea principiilor respectării drepturilor omului, echidistanţei si imparţialităţii, adevărului, echităţii şi bunei credinţe, legalităţii actelor şi procedurilor, ș.a.m.d. ; 2) a nu se călca, în corolar, peste tragediile altora, mai ales când pretinzi şi încă foarte vocal, să ţi se respecte tragediile tale.

      Aşa că, apreciez promptitudinea Dlui Alexandru Florian, dar nu-l scuz, pentru ea, nici personal, nici cetăţeneşte. Până şi mult hulita categorie a poliţiştilor ştie unde să se oprească, în aplicarea legii, nu amendează pe toată lumea, în orice ocazie.

      Iar noi probabil că nu un demers comitem, ci doar facem un gest care să zicem că este…pur cutumiar. Pe care îl considerăm, însă, necesar, în condițiile în care unele grupuri s-au obișnuit să ceară reparații și când este evident că au dreptate, și când nu este clar, ba și când situația, cu toate detaliile, le stă împotrivă, din considerente umanitare mai largi.

      Într-o poveste frumoasă, cavalerească, Dl Florian chiar și-ar cere scuze, măcar că asta ar reprezenta un nonsens din punct de vedere legal (cu decizia pe care o invocaţi fiind în vigoare), iar a doua zi ar zbura, probabil, de la conducerea Institutului „Elie Wiesel”…Eh, vise. Dar măcar putem visa, avem dreptul, nu-i aşa?

      Bună idee aţi adus în discuţie, însă!!!-Să se desfiinţeze acea hotărâre şi, eventual, odată cu ea, toate hotărârile de acelaşi gen, ale instanţelor aservite. Cine se oferă, să se ocupe de un atare demers? Contribuind cu consiliere, sau cu orice altceva.

      [În altă ordine de idei- simpatic, cățeluşul din poză.]

      Like

  4. Păi nu scrie nicăieri că Decizia citată a Curţii de Apel Bucureşti ar fi contrară drepturilor omului etc. Curtea de Apel Bucureşti a fost şi este o instanţă necontestată. Poate fi atacată o decizie, nu o instanţă. Şi sigur, dacă dl. Florian chiar şi-ar cere scuze, în mod sigur ar zbura de la Elie Wiesel. La ei totul funcţionează simplu, statistic. Au o listă cu cei declaraţi criminali de război şi urmăresc fiecare ocazie în care un nume de pe acea listă apare şi în ce context. Când e vorba de un monument, ceva, pac! Proteste, alea-alea, au bifat o acţiune. Probabil că ei habar n-au cine-a fost Mircea Vulcănescu, cum a ajuns pe listă etc.
    Pentru desfiinţarea deciziei cred că trebuie să acţioneze cineva din familie, dacă mai există şi în ceea ce priveşte sprijinul cred că s-ar găsi şi un ONG, două.
    PS. Mulţumesc, Max este într-adevăr o minune de Airedale Terrier.

    Like

    • Păi, unde să scrie că decizia este contrară drepturilor omului? Mă refeream la condiţiile în care a fost dată şi care erau viciante- o instanţă aservită unui regim politic, al cărui scop era nu stabilirea adevărului, ci umplerea puşcăriilor de „politici”. Să te ţii cu dinţii de asemenea hotărâri şi de efectele pe care le produc, pentru a-ţi face numărul de „Institut pentru Studierea Holocaustului” este legalism de cea mai absurdă factură.

      Cât despre „Elie Wiesel”… O să comentez (şi) ca biolog, să zicem- unii s-au mişcat repede şi au ocupat o nişă ecologică, de unde sfidează umanitatea, pe bază de tehnicisme. „Ceilalţi”, însă, victimele genocidului comunist încă nu au nici o şansă de a li se face dreptate. Actualele condiţii par a fi, după efecte, la fel de viciante precum odinioară. Când au mai încercat, câte unii, să reia cazuri din vremea comunismului au avut „surprize” cu dispariţii de probe şi altele.

      Da, cineva din familie ar putea să se ocupe de asta, dar şi mai interesant ar fi dacă s-ar ocupa „cineva” de asta şi de toate celelalte cazuri de abuz în justiţie comise în timpul comunismului. Probabil că oricum s-ar ocupa cu unicul rezultat de a constata că nu iese nimic, din astfel de iniţiative, la acest moment istoric.

      Dar uite că nu se ocupă, până una, alta. Aşa că, până la noi dezvoltări, dacă altfel nu merge, ne duelăm pe maidanul civic, şi nu neapărat pe aspecte legale.

      [Să vă trăiască. Noi avem o pisică Chausie :)]

      Like

Comments are closed.