Home

M-a întrebat un prieten ce părere am despre “măicuţa” Cristina (http://www.livebiz.ro/video/aparitie-incredibila-la-vocea-italiei-sora-cristina-a-intors-toate-cele-4-scaune-si-a-fost-aplaudata-minute-in-sir/). Mi s-a părut o întrebare suficient de interesantă încât răspunsul la ea să constituie subiectul unei postări pe blog. Mai ales că văzusem, cu două zile în urmă, ce se mai discuta pe net, despre aceasta.

Părerea mea este că “măicuţa” ar putea face un spectacol simfonic împreună cu Fratello Metallo (www.youtube.com/watch?v=xgf6XBMCf_g) şi cu dervişii dansatori (www.youtube.com/watch?v=L_Cf-ZxDf), iar cineva ar putea recita, în deschidere, din lirica mistico-erotică a lui Danzanravjaa  (1803-1856), al cincilea Noyon Khutagt, întemeietor al unei secte budiste.

Toţi oamenii au un talent sau altul şi pentru asta admir, în primul rând, pe Dătătorul lor, şi mă bucur de acei deţinători de talente care şi le cultivă. Ce nu pot admira este punerea acestor talente în slujba falsei închinări. Îmi pare infinit de trist, să aduci jertfă “dumnezeilor neamurilor” din cele dăruite de Dumnezeul Adevărat. Mie, cel puţin, acesta mi se pare aspectul teribil de “scandalos” al poveştii “măicuţei” Cristina şi altora ca ea.

Nu de apariţia publică a Cristinei, la “Vocea Italiei”, cu “No One” by Alice Keys remixed mă “tulbur” eu, ci de faptul că ea cântă zilnic “piese religioase” care se duc în gol, zornăind a talanţi irosiţi, intepretate fiind într-o “biserică” pe care ne-am obişnuit să o numim creştină, dar care nu califică prin nimic mai mult la acest titlu decât o geamie a dervişilor învârtitori. – Şi Coranul vorbeşte despre Iisus, hulindu-L, în chip arianist (nesocotindu-L, adică, Dumnezeu, ci doar creatură), după cum şi catolicismul blasfemiază, prin filioque (doctrina purcederii Duhului de la Tatăl şi Fiul, ce intră în coliziune cu înseşi cuvintele Mântuitorului, vezi Ioan 15, 26) ca şi prin multe altele.

Aşa că, discuţia despre cât de propriu sau impropriu este să facă o călugăriţă catolică show de televiziune să mă iertaţi, dar îmi pare ca şi cum omul moare de cancer, iar cei din jurul său dezbat despre cum trebuie tratat urgent de mătreaţă.

Cristina este o persoană talentată şi simpatică, intrată într-un monahism al dumnezeilor neamurilor, la fel ca dervişii şi ca Danzan, călugărul budist. Îi putem, eventual, spune şi “sora Cristina”, fiindcă aşa se numeşte calitatea ei în sistemul la care aderă, şi fiindcă, în limbajul comun, şi slujitorilor altarelor păgâne şi eretice li se spune “preoţi” şi retraşilor din lume păgâni şi eretici “călugări”.

De ce nu este cazul- să ne fure peisajul şi să o considerăm monahie a lui Hristos. De aici încolo nu “doar” că blasfemiem (slujba autenticei călugării în Hristos, cea ortodoxă, este lucrare a Duhului Sfânt, aşa că a o atribui idolului la care se închină nişte oameni care pot fi drăguţi şi talentaţi, căci şi pe ei i-a creat şi dăruit Dumnezeul Adevărat, dar sunt, în raport de alegere faţă de El într-o credinţă falsă, în erezie, în eroare de moarte, constituie blasfemie) dar şi dezbatem în gol, adunăm mere cu pere şi încrucişăm, zadarnic, repere, între culturi reciproc incomprehensibile.

Cristina nu este monahie a lui Hristos, oameni buni, nu uitaţi asta. Ce rost are să reproşezi faptul că iese la rampă cuiva care nu este monah al Celui smerit cu inima? Pe cine aţi vrea să contemple, pe cine să aibă ca model? Cine să-i spună că nu se potriveşte renunţarea la lume cu luminile rampei? “Biserica” catolică, plină de “prinţi”, între care unul “locţiitor al lui Hristos”? Un “locţiitor” cu prea-înalte pretenţii, plasate mai sus decât Tronul Ceresc, un surogat de episcop care oferă alor săi un surogat de credinţă creştină, şi a cărui gură adevăr grăieşte, fără de voie, fiindcă ai săi credincioşi adoră, în locul lui Hristos, un idol, în persoana sa “infailibilă”. Cu adevărat papa înlocuieşte cu sine pe Dumnezeul Treimic!

Mai bine am observa cum ne înghite şi pe noi cultura trufiei şi cum mănăstirile ortodoxe se întrec nu socialist, ci capitalist în “gospodărire”, “floricele ca-n rai” şi “dezvoltare urbană”… Cum călugăria devine rampă de lansare într-o “carieră bisericească”…

Ce ne facem, apropo de cântat şi Cristina, cu evidentele parade făcute de unii, nu puţini, dintre cântăreţii noştri care, deşi străini de muzica bizantină, îşi forţează improvizaţiile peste urechile şi sufletele clerului şi poporului, încât Liturghia devine probă de răbdare? Aceia zbiară cu emfaza orgoliului în urechile lui Hristos, nu ale idolului pseudo-treimic catolic (nu că Dumnezeu nu-i aude şi pe aceia, altceva voiam să exprim).

Dar ce ne facem, mai cu seamă, cu batjocoririle publice făcute de clerici ortodocşi, ierarhi şi preoţi care vin nu doar cu talentele particulare pe care le au ca fiinţe umane (a cânta frumos sau a avea talent oratoric, ş.a.m.d.) ci îmbrăcaţi în harul hirotoniei la prea-hulitoarele slujbe “ecumenice”? Să jertfeşti dumnezeilor neamurilor un dar comun, precum a cânta frumos este o problemă, dar să le aduci jertfă lucrarea Duhului Sfânt, în Biserică (sau măcar să faci gestul simbolic, căci Dumnezeu oricum nu consimte) aceasta ce mai este? Probabil că “inadecvarea” supremă. Şi atunci, de ce nu ne scandalizează? De ce nu facem dezbateri? Se mai aude, pe ici, pe colo, câte ceva, dar slab, ca nişte ecouri care zadarnic încearcă să se producă, în peştera fără de substanţă a indiferenţei generale.

Biata Cristina, nu ştie de capul său, bâjbâind în acea parte de lume în care lumina lui Hristos nu luminează. Şi unde noi prea nu binevoim a ne duce, spre a-L binevesti tuturor, după porunca Sa. Cristina se bucură de un dar de la Cel de Sus şi îl foloseşte după cum o ţine puterea de judecată neluminată de legătura cu Dumnezeul Adevărat. De ce, însă, fecioarele noastre umblă să cumpere becuri, în loc de ulei pentru candele? Jertfă ergonomică, o bagi în priză şi merge? Şi poţi să şi adormi, căci Mirele Îşi va găsi, El, drumul, căci doar este lustra aprinsă. Şi ce nu-I convine?! Juraţii şi-au întors scaunele, la “numărul” nostru şi ne-am dat slavă, unii altora, din belşug.

Nu-i aşa că, dacă reflectăm un picuţ, la dezbaterea despre show-ul Cristinei, versus celelalte chestiuni, pomenite mai sus, descoperim că ţara arde şi baba se piaptănă, ba chiar îşi face şi permanent?

Advertisements

6 thoughts on “Sora Cristina versus lumea ortodoxă încercând a jertfi dumnezeilor neamurilor lucrarea Duhului Sfânt

  1. Pingback: Sora Cristina versus lumea ortodoxă încercând a jertfi dumnezeilor neamurilor lucrarea Duhului Sfânt | Slujirea Apostolic-Misionară a Bisericii Ortodoxe

  2. Pingback: Sora Cristina versus lumea ortodoxă încercând a jertfi dumnezeilor neamurilor lucrarea Duhului Sfânt | ortodoxiacatholica

  3. Multumesc pentru apreciere. Reiau, aici, ca idee, ceea ce am spus pe Facebook, unui prieten căruia i-a plăcut articolul: orice ortodox ar putea “posta”, pe net, dar şi sau mai ales în lumea reală, numai sa reflecteze un pic mai mult, încercând o privire dincolo de suprafață, intr-o pauza de la goana cotidiană.

    Like

  4. Este babirusa cuşer? Problema chiar s-a pus şi a fost, până la urmă, tranşată de către cei „în drept” – babirusa nu e cuşer, vezi, d. ex., http://templeohebshalom.wordpress.com/2011/09/20/a-kosher-pig-2/ . Spre neplăcerea celor care sperau că s-a descoperit o cale de a împăca „capra şi varza”, apetitul pentru fripturi de porc cu restricţiile mozaice.
    Se cuvine unei „monahii” catolice să apară la un concurs televizat? Mă iertaţi, dar pentru ortodocşi e la fel de relevant ca întrebarea dacă babirusa e cuşer.
    Putem lungi gluma cât dorim. Ideea nu e să râdem de alte culte, nu. N-au decât să îşi rezolve problemele în propriile sisteme. Doar că sistemele lor nu au de-a face cu Ortodoxia şi cu Hristos. Problema reală e, într-adevăr, faptul că printre noi, ortodocşii, a ajuns să fie percepută ca o problemă mai importantă „frivolitatea” (inclusiv participarea la emisiuni de divertisment de mai mult sau mai puţin prost gust…) decât erezia, incorectitudinea dogmatică, amestecarea în cele spirituale cu ereticii şi/sau păgânii. Perspectiva unei lumi unificate într-un pietism adogmatic, unde ortodocşii, de mână cu ne-ortodocşii, se roagă împreună să nu-i ajungă ispita cea frivolă şi neserioasă de a cânta „No One” by Alice Keys, mă îngrozeşte mai mult decât cea în care ar ajunge chiar vreo monahie ortodoxă să cânte nu ştiu ce pe la vreo televiziune.

    Like

  5. Pingback: PELERIN ORTODOX » Sora Cristina versus lumea ortodoxă încercând a jertfi dumnezeilor neamurilor lucrarea Duhului Sfânt

Comments are closed.