Home

Această postare este intenţionată a se alătura eforturilor ortodoxiacatholica (http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/) şi dogmaticaempirica (http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2014/02/25/un-interviu-extraordinar-si-relevant-cu-liderul-coptilor-din-grecia-convertit-la-ortodoxie-parintele-athanasie-henein-de-ce-ar-trebui-condamnat-oficial-acordul-cu-necalcedonienii-de-la-chambesy-si/) de a propaga un material video despre concepţiile eretice ale copţilor, expuse de către un (fost) cleric copt.

La prima postare, copţii au reacţionat rapid, negativ- puteţi vedea reacţiile lor la: http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/. Din păcate, argumentele copţilor se învârt în cerc, şi eu observ că se pot sintetiza astfel: „Noi nu suntem monofiziţi, fiindcă nu ne revendicăm de la Eutihie, noi suntem ai lui Sever”.

Într-adevăr, copţii sunt severieni. Patriarhul copt Shenouda al III-lea mărturisea doctrina severiană, intitulând-o, însă, „ortodoxă”:

Domnul Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu, Cuvantul Intrupat. Care a luat o deplina omenitate. Firea Sa Divina este una cu firea sa omeneasca, insa fara de amestecare, fara a se confunda si fara schimbare; o completa unire Ipostatica. Cuvintele nu pot descrie aceasta unire. […] Ca rezultat al unirii celor doua naturi- Divina si omeneasca- in pantecele Fecioarei, S-A FORMAT O NATURA, DIN CELE DOUA: „natura lui Dumnezeu Cuvantul intrupat”, cum a numit-o Sf. Chiril. (Shenouda III, “The Nature of Christ”, The Orthodox Concept Regarding the Nature Of Christ).

Unii copţi susţin că Shenouda era „bizar”, şi insistă că EI sunt ortodocşi…fiindcă-l urmează pe Sever. Însă, că ortodoxia şi severianismul sunt complet incompatibile, de nesuprapus şi de neadunat împreună, arată (pe lângă Sfinţii Părinţi de la Sin. 4, ale cărui hotărâri dogmatice, după cum se ştie, copţii nu le recunosc, la fel ca şi pe cele ale Sinoadelor ulterioare)…însuşi Sever. Pentru Sever, ortodocşii erau anatema (şi, deci, anatema suntem şi pentru urmaşii săi), şi iată de ce:

„Atunci când anatematizăm pe cei care învaţă despre două firi ale lui Emanuel după unire, precum şi despre lucrările lor şi însuşirile lor, nu-i condamnăm pe unii ca aceştia pentru că vorbesc despre firi sau lucrări sau însuşiri, ci pentru că zic două firi după unire şi atribuie lucrările şi însuşirile fiecăreia dintre ele, împărţindu-le între cele două firi”. (Sever, citat în Kahali Alemu, The Christology of Ethiopian anaphorals compared to the Chalcedon dogma, Thessaloniki, 1977, p. 105, apud Sunt anticalcedonienii ortodocşi?, Evanghelismos, 2007, volum editat, în original, de Măn. Grigoriou, Sf. Munte Athos)

Aşadar, care este „meritul” lui Sever, în baza căruia copţii se autointitulează ortodocşi? Acela că, în loc de a propovădui un hristos în care firea dumnezeiască şi cea omenească AU DEVENIT O SINGURĂ fire, amestecându-se, total, propovăduieşte un hristos în care firea dumnezeiască şi cea omenească AU DEVENIT O SINGURĂ fire, dar şi-au păstrat neamestecate calităţile!

[Punct de vedere care impresionează (poate, pe unii) prin viclenie, în niciun caz prin coerenţă şi logică. Pe mine, personal, admit că m-a impresionat- negativ- şi prin îndrăzneală, fiindcă nu reuşesc să-l receptez altfel decât: „Noi nu suntem eretici, fiindcă nu ne revendicăm de la ereticul cutare, ci de la ereticul celălalt”. A se remarca şi faptul că ceea ce susţine Sever, şi care este în mod evident DIFERIT de învăţătura ortodoxă, este acelaşi lucru cu ce susţine Shenouda al III-lea, aşadar nu este clar prin ce Shenouda era “bizar”, iar alţi copţi ortodocşi, fiindcă… învaţă ca Sever.]

Până una, alta, dincolo de orice expozeuri lungi şi dezbateri, cel puţin din punctul meu de vedere, chestiunea se rezumă simplu:

1) Hristos nu poate fi, simultan, în mai multe feluri. Este ori cum spun ortodocşii, ori cum spun Eutihie/Sever şi următorii lor. Or, în privinţa a de ce nu poate fi Hristos aşa cum zic eutihienii, severienii, ş.a.m.d., ortodocşii, într-un cuget cu Sf. Maxim Mărturisitorul, aduc un argument simplu, despre care nu poate nimeni spune că este de neînţeles, sau confuz, sau „problemă de limbaj”:

Dacă Întruparea ar fi unit firile rezultând o singură fire, rezultatul era un hristos care nu mai era de-o fire (deofiinţă) cu Tatăl şi cu Duhul, şi nici de-o fire cu omul, adică nu mai erau îndeplinite cele două condiţii sine qua non pentru a ne fi Mântuitor. O asemenea fiinţă, fără loc în existenţă, nici ca Dumnezeu, nici ca om, nu mai mântuia pe nimeni.

2) Dincolo de discuţia „specializată”, teologică, există logica bazală, pe care o are toată lumea. Şi care lesne observă că O fire (asa cum a ramas, pana în ziua de azi, în învatăţătura coptă) şi DOUA firi (asa cum a ramas în cea ortodoxă, cuprinsă în Definiţia de la Calcedon) sunt termeni uşor de priceput, greu de confundat şi, cu siguranţă, DIFERITI.

Ereticii din soiul încăpăţânat în erezie evident că sfidează orice, logica, pe Dumnezeu Însuşi. Ce le mai trebuie, însă, ortodocşilor (unii dintre ei teologi şi/sau clerici) care marşează la propaganda coptă din afara şi dinlăuntrul Bisericii, ca să priceapă că ortodoxia este diferită de erezia propagată de către copţi? Să iasă pe stradă, să întrebe oamenii, dacă 1 (unu) este acelaşi lucru cu 2 (doi)? Hai, să nu mai sfidăm pe Dumnezeu şi să nu ne mai desconsiderăm pe noi înşine, oameni buni…

Advertisements

3 thoughts on “„Ortodoxia” coptă. Video despre erezia coptă, o credinţă într-un hristos care nu ar fi mântuit pe nimeni

  1. Pingback: IPS Serafim rezumând ereziile majore. Sf. Ap. Petru, model pentru eterodocşi şi pentru ortodocşii ecumenişti | Bine aţi venit...

  2. Pingback: Semnaţi pentru viaţa lui Meriam, dar nu uitaţi unde şi mai ales Cine este Adevărul | Bine aţi venit...

Comments are closed.